Energiile neregenerabile preferate in pofida celor regenerabile

   Energia regenerabilă a avut un trecut tumultos. După ce în anii '70 era privită ca marea speranță a viitorului energetic al lumii, în ultimele două decenii ale secolului trecut aceasta a dezamăgit, nereușind să înregistreze progresele tehnologice mult așteptate.

   Încă de la începuturi, energia regenerabilă a fost folosită în scopuri mai mult politice, Carter fiind primul președinte american care, în 1979, a îmbrățișat această idee, pe mâna căreia a și pierdut alegerile în fața lui Ronald Reagan.

După 1990, însă energia regenerabilă a renăscut, și ca urmare a unei tranzacționări mai eficiente, dar și a susținerii de care a beneficiat, în special din partea administrației SUA și a Comisiei Europene.

   În pofida unor măsuri de reducere a subvențiilor alocate energiei regenerabile atât în SUA, cât și pe Bătrânul Continent, cel puțin la nivel declarativ, ea se bucură încă de susținere. Președintele american Barak Obama și-a construit campania electorală din 2012 pe promovarea "investițiilor" în energia regenerabilă. Prin "investiții", Obama s-a referit la subvenționarea din banii contribuabililor a proiectelor de energie solară, eoliană și a biocombustibililor. Numai că mai multe proiecte solare susținute de administrația Obama au dat deja faliment în pofida miliardelor de dolari alocate de la buget ca subvenții, și, mai nou, chiar propria sa administrația propus micșorarea țintelor de biocarburanți pentru anul viitor.

  

Președintele Barack Obama vorbind despre initiativa sa de
 a promova energia regenerabila, Iunie 2012

   Interesant este faptul că, deși toată lumea se aștepta la un salt tehnologic în industria regenerabilelor, acest salt a fost mai degrabă evident în cea a exploatării resurselor convenționale. "Revoluția petrolului și gazelor de șist" a făcut ca anul trecut SUA să se apropie e nivelul maxim înregistrat în ceea ce privește producția de petrol, de 9,6 milioane de barili pe zi.

   Iar EIA susține că acest trend va continua, cu o creștere anuală a producției de 0,8 milioane de barili pe zi, cel puțin până în 2016, când va fi înregistrată o producție de 9,5 milioane de barili pe zi.

În timp ce producția de petrol a SUA ar urma să stagneze și apoi să se reducă gradual după 2020, EIA anticipează că producția de gaze naturale a SUA se va majora considerabil, cu un procent de 56% în perioada cuprinsă între 2014 și 2040, când producția SUA va atinge un nivel de 37,6 trilioane de metri cubi.